Din pacate am fost absenta in ultimul timp de pe forum deoarece am un an foarte incarcat si stresant. Insa acum am luat o mica pauza si m-am gandit sa impartasesc cu voi niste articole care au fost publicate in revista "Litere" care va aparea saptamana viitoare.Primul articol este despre calatoria mea la Sibiu. Sper sa va placa!

Sibiu este fără îndoială un oraş ce poartă pecetea timpului şi a cărui existentă a fost şi este un loc de refugiu pentru oamenii ce işi doresc să se elibereze de monotonia vieţii cotidiene şi să pătrundă într-un loc marcat de un trecut etern.
Orice călător ce se va aventura în acest oraş pentru a-i pătrunde tainele; va descoperi nu numai o lume în care timpul parcă s-a oprit în loc, ci şi o lume a inovaţiilor, un oraş al spiritelor înalte- deschizatoare de drumuri.
Afirm acestea deoarece o mulţime de lucruri care astăzi ni se par banale, dar care de fapt au schimbat cursul istoriei, au luat fiinţă pentru prima dată în Sibiu.
Lista începe cu diverse realizări la nivel naţional precum: înfiinţarea primei şcoli, a primului spital şi a primei farmacii; se continuă cu înfiinţarea primei fabrici de hârtie şi tipărirea primei cărţi în limba română, înfiinţarea primului teatru şi a primului muzeu (Brukenthal) şi se termină cu construirea primului orologiu într-un turn şi înfiinţarea primei grădini zoologice.
La nivel european, Sibiu este primul oraş din S-E Europei care a avut o linie electrică şi locul unde s-a construit primul paratrăsnet (Cisnădie) şi de asemenea, este primul oraş din S-E Europei care a folosit omnibuzul (un precursor al troleibuzului).
Un alt succes care a fost înregistrat aici este construirea primului laborator homeopatic din lume, de către Samuel Hahnemann.

Pentru a descoperi această urbe asupra căreia şi-au lăsat amprenta generaţii de oameni de cultură, pentru a intra în legătură directă cu esenţa acestui oraş ce a fascinat milioane de români şi de străini laolaltă, călătoria voastră ar trebui să înceapă cu vizitarea centrului vechi.
Primul lucru pe care îl veţi remarca în momentul în care paşiţi în interiorul cetăţii este atmosfera. Spiritul veacurilor trecute este prezent la tot pasul, oferindu-vă impresia de călătorie în timp, în vremuri dominate de cavaleri şi domniţe, turniruri şi lupte.
Grandoarea acestui loc este amplificată de străduţele pavate cu piatră şi pasajele ce se închid cu uşi mari de lemn; alcătuind parcă, un labirint al cunoaşterii şi descoperirii.
Însă, tabloul nu ar fi complet dacă nu am menţiona arhitectura. Cuvântul definitoriu pentru clădirile de aici este “ detaliu”. Indiferent de ce funcţie are o anumită construcţie; fie că este monument naţional, muzeu, biserică sau pur şi simplu o casă de pe o stradă lăturalnică, acestea abundă de detalii care oferă acea frumuseţe, originalitate şi pregnanţă ce lipseşte cu desăvârşire clădirilor din ziua de azi.

Eu mi-am început pelerinajul în Piaţa Huet, piaţă dominată de clădirea masivă a Bisericii Evanghelice- o biserică în stil gotic, ridicată în anul 1520. Aceasta este recunoscută în special datorită turnului ce are o înălţime de 73,34 m, fiind unul dintre cele mai înalte din Transilvania şi datorită orgii care a fost instalată în anul 1914 şi este cea mai mare orgă din S-E Europei.
Un alt element ce atrage mii de vizitatori este ferula, în care există 67 de lespezi funerare unice în România, aparţinând unor personalităţi marcante ale orasului.
După ce am terminat de vizitat catedrala, sunetul muzicii mi-a îndreptat paşii către podul Minciunilor, unde seara, terasele sunt înţesate de oameni, mesele sunt decorate cu lumânări, iar într-un colţ, un domn ce cântă la pian face întreaga piaţă să răsune de muzică.
Traversând Piaţa Mică, veţi ajunge în Piaţa Mare de unde puteţi admira Turnul Sfatului, un turn ce a avut de-a lungul timpului nenumărate utilizări precum: depozit de grâne, închisoare, muzeu botanic etc. În acest moment turnul este folosit pentru diferite expoziţii și ca punct de belvedere, de la nivelul superior al turnului vizitatorii putând să vadă întregul oraș și culmile munţilor Făgăraș.

Piaţa Mare este martorul tăcut al tuturor activităţilor savârşite în Sibiu. Ceea ce a fost odată un loc unde se organizau adunări cetăţenești, târguri și chiar și execuţii(aici a fost decapitat în 1703 Johann Sachs von Harteneck, comite al sașilor în perioada 1691-1703), astăzi este un loc unde se ţin concerte, festivaluri şi diverse expoziţii. În centrul pieţei se află două fântâni arteziene: prima este favorita copiilor deoarece jetul de apa tâşneste direct din pavaj, permiţându-le astfel să alerge printre coloanele de apă, iar cea de-a doua este o fântână înconjurată de un grilaj de fier forjat, aducând aminte de “ Cuşca pentru nebuni ” , o cuşcă în care erau expuşi în timpul zilei cei care tulburau noaptea liniştea publică. Piaţa a fost desemnată monument arhitectural de către UNESCO, în special datorită vechilor case nobiliare medievale, atinse puternic de patina timpului şi datorită Palatului Brukenthal, locul originar al promovării artei în această parte a Europei.

După ce am luat o mică pauză pe o băncuţă cu inscripţii în limba germană, pentru a ma bucura de jocul porumbeilor, mi-am continuat călătoria cu vizitarea muzeului Brukenthal.
Muzeul Brukenthal este cel mai mare muzeu din SE Europei, datorită vastelor colecţii aflate în patrimoniul instituţiei. Palatul Brukenthal este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România. Edificiul a fost ridicat pentru a servi drept reşedinţă oficială a baronului şi sediu al colecţiilor sale, pentru ca după moartea sa, să devină muzeu.Pe lângă galeriile de artă europeană( Jacopo Negretti, Frans Floris van Vriendt, Hendrik van Balen, Peter Paul Rubens etc)şi românească(Ştefan Luchian, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu etc), mai pot fi vizionate saloanele în stil baroc,spaţiile de recepţii, precum şi piese originale ale palatului: tapet de mătase roşie, sobe în stil rococo si neo-clasic, candelabre din sticla de Murano si piese de mobilier transilvănean autentice.
La final, o plimbare pe strada Nicolae Bălcescu, o stradă împânzită de cafenele,terase,buticuri şi artişti stradali încheie într-o notă melancolică aventura oricărui călător venit “în căutarea timpului pierdut”.