Nu stiu cati dintre voi ati auzit de cetatea Sucidava.
Am sa incerc sa va fac o scurta prezentare, caci de curand am fost pe acolo si am ramas placut impresionat. Este un loc care merita vizitat.

Ca sa ajungi la cetatea Sucidava, plecand din Bucuresti, treci prin Alexandria si Targu Magurele si te opresti in orasul Corabia, judetul Olt, chiar pe malul Dunarii.
Drumul e relativ bun, asfaltat, nu sunt prea multe gropi, dar e semnalizat prost, adica e aproape nesemnalizat cu indicatoare rutiere pentru aflarea directiei spre localitati, asa ca o calatorie acolo poate fi considerata o aventura, nu neaparat neplacuta daca nu ai nici o graba.
Prin urmare, daca nu gresesti drumul, poti ajunge acolo cam in doua ore si jumatate.

Complexul arhitectonic se afla chiar pe malul Dunarii, pe aria cartierului Celei (fostul sat Celei), din orasul Corabia. Initial a fost o asezare geto-daca, fosta capitala a tribului dacic al sucilor, peste care s-a suprapus asezarea romana ridicata de imparatul roman Aurelian, cetate refacuta mai apoi Constantin cel Mare si Justinian. Locuirea umana in zona Celeiului dateaza insa de peste 5000 ani, incepand din neolitic si apartine culturii VadastraII.
Orasul este un vechi targ comercial si port fluvial. Principala indeletnicire a localnicilor era pescuitul si agricultura.
   
Cetatea avea 8 turnuri de aparare, iar acum ruinele acestor turnuri sunt dezvelite.
   
   
   
Mortarul din care constructorii acestei cetati au facut zidurile a ramas un mister pana in ziua de astazi. Este atat de bun incat dupa aproape 2000 de ani imbina perfect caramizile care practic nu au suferit nimic din cauza fenomenelor naturale ce le-au lovit de-a lungul vremii.
   
Este considerata una dintre primele asezari crestine de pe teritoriul Romaniei.
Pe o treapta a unei scari, se poate observa semnul pestelui (semn distinctiv al crestinismului timpuriu) incrustat acolo in acele vremuri. Tot in aceasta fotografie, imediat deasupra acelei caramizi incastrata in treapta, se poate observa o bucata dintr-o piatra de macinat grane, si ea incastrata in treapta.
In continuare voi povesti cate ceva despre Fantana "Secreta" a cetatii, monument unic in arhitectura roman-o bizantina.

Fantana "Secreta" este principalul punct de atractie al Sucidavei.
A fost descoperita in 1958, dar dateaza din secolul VI, din vremea imparatului Justinian si dupa cum ziceam este monument unic in arhitectura romano-bizantina.
Se numeste si se numea "secreta" deoarece permitea aprovizionarea cu apa dintr-un izvor subteran, aflat in exteriorul cetatii, in vremea atacurilor popoarelor migratoare.
Se spunea ca aceasta fantana are cea mai buna apa din lume, acum ce este drept, am vazut ca intr-adevar fantana are o apa foarte limpede si rece, cam de vreo 60 de cm adancime, insa oamenii, dupa un obicei prost dupa parerea mea, arunca monezi in ea. Ma gandesc ca unele monezi contin si niste metale care nu prea fac bine organismului, dar alte metale, precum argintul, pot distruge microbii... Oricum acolo exista o cana si oricine se poate racori cu apa din aceasta fantana.
Constructia subterana are doua componente: putul propriu-zis, aflat la o adancime de circa 18 metri de la nivelul platoului cetatii si coridorul de acces lung de 26 de metri, care coboara din incinta fortaretei pana la izvor. Putul are forma unui turn inalt de 4,5 metri, cu peretii grosi de 85 de centimetri, lucrati din caramizi legate cu mortar de var amestecat cu caramida pisata.
Este interesant de remarcat faptul ca initial a fost descoperita fantana, de catre un localnic care sapa pe acolo. Acesta a dat de niste ziduri si a fost instiintat de descoperirea lor profesorului Tudor Dumitru, care cerceta zona cetatii de mai multi ani. Atunci au sapat pana au dat de apa si de iesirea coridorului in fantana, si apoi au mers pe coridor in sus pana la capatul lui superior. Asa se face ca probabil este singura fantana din lume care a fost descoperita de la "adanc" spre suprafata.
   
   
   
Un alt obiectiv din aceasta cetate este Cladirea hypocaust
   
A fost descoperita in anul 1977 si dateaza din secolul a V-lea. Era folosita la incalzirea cu aer cald a unei alte locuinte aflate langa aceasta. Legatura se facea prin tuburi din ceramica ingropate in peretii locuintei. Este interesant ca focul nu se facea sub lespezi, ci deasupra.

Imediat langa, la vrea 40m se afla Basilica paleobizantina
   
Aceasta dateaza din secolul al VI-lea, si este cel mai vechi monument arhitectural de acest fel descoperit la nordul Dunarii.
Respecta canoanele crestine cu orientarea altarului spre Rasarit si are forma unei nave.
Sub pardoseala s-au descoperit 6 morminte unde se afla si un sicriu in care se aflau oasele unui om cu o inaltime de 1,96 m (intr-o perioada in care oamenii abia atingeau 1,60 m). Am inteles ca acesta a fost intial expus, apoi pentru ca se degrada rapid, a fost dus la Bucuresti, iar acum se afla la Corabia si se pare ca va fi expus din nou in curand. Sper sa fie acelasi

In continuare este fotografia sistemului de fortificare a cetatii, in sectiune. Fotografia a fost facuta in muzeul de langa intrarea vizitatorilor in cetate. Este bine ca au facut acolo un muzeu, fara indoiala, insa cladirea compusa din doua camere si un mic holisor este foarte prost intretinuta. Adica atunci cand ploua mai tare si e apa din belsug, aceasta patrunde nestingherita in muzeu.
   
Scheletul din imaginea urmatoare nu este dintre acelea de care vorbeam mai inainte. El dateza din perioada precrestina. Se vede pozitia "pe o parte" a scheletului si cu un obiect in fata.
Scheletele ce au fost descoperite sub lespedea basilicii, erau inmormantate crestineste: cu fata in sus, corpul drept, capul spre rasarit, cu bratele intinse pe langa corp.
   
In fotografia urmatoare vedem o piatra pe care este incrustata o cruce crestina.
Piatra este culcata la 90 grade in sens orar. Aceasta se gaseste chiar langa intarea vizitatorilor. Langa ea se mai aflau niste capete de coloane, precum si un mic sicriu din piatra in care s-a gasit scheletul unei fetite, proabil al unei familii mai instarite din acele vremuri.
   
Pe tot timpul vizitei l-am avut ca ghid pe domnul Sapca, om serios la vreo 70 ani, daca pot aprecia corect, localnic "de-o viata" acolo, si care sta fix peste drum de cetate. Conform spuselor lui, este a 6-a generatie de urmasi a lui Popa Sapca, participant activ la Revolutia de la 1848.
Domnul Sapca imi povestea ca aproape toata strada este plina de urmasii lui Popa Sapca.
Dnul Sapca a copilarit printre ruinele cetatii si cunoaste absolut totul in zona ca pe propriul sau buzunar, iar tatal lui a facut si el pe "ghidul la cetate".
Pentru cei care nu conduc masina, domnul Sapca, dupa ce isi face treaba de ghid, inainte de a parasi muzeul si poarta cetatii, ii cinsteste cu un paharel cu visinata super buna.
   
   
Evident ca am atins doar o mica parte din cele vazute si auzite acolo.

Toate acestea, precum si restul, e bine sa le descoperiti personal.