Perioada de desfasurare: 05.03.2009 - 14.03.2009
Perioada de votare: 15.03.2009 - 17.03.2009
Afisarea castigatorului: 18.03.2009
Premiul: se acorda un singur premiu ce consta intr-un bilet de avion BUCURESTI - VIENA - BUCURESTI pe perioada unui weekend.
Tema concursului:
Intamplari remarcabile din calatorii.
Mod de desfasurare: pana in data de 14.03.2009, cei care doresc sa participe la concurs, vor putea descrie o intamplare mai deosebita pe care au trait-o in vreo calatorie a lor, dand cateva repere precum localizarea aproximativa a zonei unde s-a intamplat, si alte detalii ce le considera necesare.
In 15,16 si in 17 martie, userii vor indica primele 3 "Intamplari remarcabile", si in functie de pozitia afisata concurentii vor lua un anumit punctaj, sub forma:
1. nume - 3 puncte
2. nume - 2 puncte
3. nume - 1 punct
Cel care va acumula punctajul maxim va castiga premiul.
Poate vota orice user inscris pe acest forum, indiferent daca participa sau nu la concurs.
Castigatorul trebuie sa cumuleze minim 10 puncte.
Echipa Adria Travel are dreptul la un singur vot care va fi dat de regula de $Alex.
Succes!
Intamplarea pe care nu o voi uita niciodata a fost cand m-am intalnit cu ursul. Atunci mi-am dat seama ca am foarte mult noroc.Se intampla vara trecuta in M-tii Fagaras, pe poteca care duce spre Cabana Podragu. Era o ursoaica destul de tanara si de slaba ( dupa parerea mea, oricum alta nu mai vazusem decat la ZOO ) care avea 2 pui foarte mici. Mergeam pe o poteca in serpentine printre niste copaci rasfirati si dupa o curba, la o distanta foarte mica in fata mea, am vazut "aratarea ". Spre marele meu noroc unul dintre pui a fugit in directia opusa mie, cel de-al doilea l-a urmat si ursoaica, nu foarte convinsa ca face ceea ce trebuie, i-a urmat dupa cateva clipe, care insa au fost cele mai lungi din viata mea. Atunci am inceput sa merg in spate. Ulterior mi-am dat seama ca nu am fost foate inspirata ca m-am intors cu spatele, dar oricum, daca voia sa ma atace nu prea aveam ce sa fac.Eram cu mai multi prieteni insa eu voiam sa ajung mai repede si mergeam inainte. Desi a trecut apoape un an de atunci, de fiecare data cand merg pe munte stau alaturi de ceilalti si nici gand sa fiu eu prima sau ultima ( macar sa nu ma manance pe mine prima
). Drumul care a urmat dupa aceasta intamplare a fost destul de distractiv deoarece cantam cat de tare ( si fals ) puteam,
pentru a speria toate vietatile din padure.
buna seara.
fiti atenti ce-am patit eu: acum cateva luni mi-am luat prietena si, cum sunt microbist si imi place AS ROMA, am plecat incet da' sigur catre......Roma. Cum am ajuns, primul loc in care am mers a fost magazinul clubului AS Roma din centrul orasului si am cumparat bilete la meciul mult asteptat (AS Roma-Sampdoria).
nu mai precizez cat de greu a trecut timpul pana la ora inceperii meciului....e impropriu spus "inceperii", pentru ca am mers la stadion cu 3 ore inainte, eram doar noi doi singuri si celebrul Olimpico....ce senzatie....
cu chiu cu vai a trecut timpul, am intrat in stadion, ne-am gasit locurile si asteptam linistiti meciul. cu juma' de ora inainte de meci ies echipele la incalzire, il vad pe Totti, da-i poze, parca o luasem razna. Prietena mea deja ma privea cu oarece dubii, noroc ca pasapoartele erau la mine....
eram atat de incantat, parca eram un copil....incepe meciul si, o data cu el, stupoare....................:(se porneste o furtuna si un vant de nu se mai vedea nici terenul....dupa nici 5 minute bineinteles la arbitrul opreste meciul si echipele intra la cabine. multi spectatori am inceput sa plece acasa, dar nu si noi....speram, in ciuda furtunii, ca se va relua....da' de unde....dupa inca 15 min de stat in ploaie, vine anuntul oficial ca meciul va fi reprogramat...........
tristete mare, a doua zi mi-am recuperat banii (club serios) si singura mea bucurie a ramas faptul ca l-am vazut pe Totti pentru 5 minute gratis
.
numai bine!
Buna Seara.
Eu as dori sa spun ce mi sa intamplat la examenul de capacitate.
Dadeam proba de geografie la capacitate. Abia terminasera profii de impartit subiectele ca vine profa noastra de geogra in clasa si zice sa pumen mana pe ciorne sa ne zice unele rezolvari (in final ni le-a zis aproape pe toate). incepe asta sa dicteze si relativ repede ca nu eram singura clasa. La un moment dat se aude o vece de undeva din spate: Doamna profesoara, puteti sa dictati mai rar, ca raman in urma? Si dialogul:
"Scrie mai repede, crezi ca am timp sa stau toata ziua dupa tine?"
"Pai nu am nevoie de ciorna, asa ca scriu direct pe foaia de examen si vreau sa scriu frumos"
)
)
As vrea sa va povestes o intamplare haioasa dintr-o calatorie in interes de serviciu petrecuta in centrul vechi al Sibiului. Am plecat intr-un inceput de aprilie, cu trenul si era un frig de inghetau pietrele. Prin munti ninsese iar eu eram imbracata cu un palton subtire. Mi-am luat pe mine tot ce mai aveam prin sacosa iar la sfarsit bluza de pijama rosie cu catei albi, dupa care mi-am inchis paltonul meu elegant si subtire pana la gat si mi-am continuat calatoria. Numai ca am uitat sa-mi scot bluza inainte de a cobori din tren. Cand am ajuns la hotel m-am dus sa completez formularul de inregistrare, mi-era cald si mi-am deschis un nasture la palton si inca unul... Dupa ce am terminat de scris mi-am aruncat ochii in oglinda de la receptie...Ghici ce am vazut? Nici nu mai stiu pe ce usa am plecat din incapere. Ardeleanul (de la receptie) calm-nu a schitat nici macar un zambet! Probabil ca prin centrul vechi al Sibiului mai vazuse lucruri si mai ciudate!
Va salut pe toti! Eu sunt una dintre norocoasele soartei, pot posta o sumedenie de intamplari deosebite din calatoriile mele pentru simplul motiv ca in perioada 2000-2008 am muncit pe vase de croaziere si am calatorit f. mult, practic am fost intr-o continua miscare, fara adresa exacta, cu exceptia celei de mail si a telefonului care m-a insotit peste tot. In iunie 2005 m-am imbarcat intr-o cursa Alitalia cu destinatia Miami si escala la Milano, pt a-mi onora contractul de munca ce incepea a doua zi. Nimic nu prevestea surpriza pe care o voi avea odata imbarcata zambitoare la bordul aeronavei ce avea sa ma poarte de la Milano la Miami. Dupa cateva ore de zbor linistite si o masa "copioasa" complimentata cu un shot de whisky, aveam sa realizez ca ceva nu este in regula in momentul in care, treaza fiind, am realizat ca avionul pierde din altitudine. Au trecut zeci de minute pana cand au considerat ca se impune sa ne linisteasca anuntandu-ne ca vom ateriza de urgenta pe o insula din mijlocul Atlanticului ce apartinea de Portugalia. Datorita defectiunii tehnice(foc) nu am mai ajuns pe insula prima oara anuntata(Santa Maria del....) si cu inima mica de frica am aterizat pe un aeroport militar de pe insula Trinco-Madeira. Toti am coborat cu viteza sunetului, la debarcare, dupa 5 ore de asteptare in acel aeroport, cam neprimitor, am descoperit ca bagajul meu a ramas in urma mea la Milano, dar spre surpriza mea am fost cu totii transportati cu 2 autobuze in inima insulei si cazati regeste intr-un hotel de 5 stele, totul fiid pe cheltuiala Alitalia. Sunt multe faze amuzante de povestit(personalul se incapatana sa sustina ca nu vorbeste engleza, norocul meu ca vorbesc spaniola...) si uite asa, fara sa minimalizez spaima pe care am trait-o si discomfortul pierderii bagajului, mi-am inceput contractul cu o minivacanta intr-o insula exotica, pe care altfel cu siguranta nu as fi vizitat-o, cazata intr-un apartament pe 2 etaje( avantajul de a fi tupeista vorbitoare a unei limbi straine pe care nu aveau cum sa nege ca o inteleg si o vorbesc) all inclusive din partea Alitalia. In acea seara, dupa ce m-am calmat si am constientizat prin ce am trecut, am format un grup de amici( avantajul de a fi sociabila) si ne-am cam imbatat ca sa ne treaca spaima, nu-i asa? Povestea nu se termina aici........... Imbarcata a doua zi intr-un alt avion sosit special din Milano, odata ajunsa in Miami, nu mi-am gasit bagajul pe care l-am recuperat abia vineri, dupa mari insistente si certuri, fara a ma putea imbarca pe vas fara bagaj, pana duminica 12 iunie 2005. Nu voi putea uita usor aceste date. Si dupa toate aceste peripetii, nemultumita de felul in care am fost tratata de personalul Alitalia din aeroportul Miami , am cerut sa discut cu seful de departament din Miami, intrevedere ce s-a incheiat in favoarea mea fiind despagubita cu un cec in valoare de 200$ pentru inconveniente. Sa-ti cunosti drepturile in orice situatie te-ai afla, este un lucru pe care l-am invatat in atatia ani de experienta americana. In final zambetul mi-a inflorit pe fata si nu am uitat peisajul de vis pe care-l aveam in amurg din balconul acelui apartament de lux pe o insula exotica din mijlocului oceanului, asa mi-am mai faurit o amintire plina de emotii una mai puternica decat alta........ in final doar amintirile conteaza....
Adina, Costin, Florin, Corina si Angeldanos - Bine ati venit pe forumul nostru, care sper sa devina si al vostru!
Va multumesc pentru ca v-ati oprit sa ne povestiti cateva din intamplarile traite de voi.
Va invit de asemenea sa parcurgeti Regulamentul Concursului.
In acest regulament este stipulat, printre altele si urmatorul aspect:
La concursurile organizate pe forum, pot participa toti userii inscrisi pe acest forum si care au scris cel putin un mesaj pe subiect, in oricare din topicurile forumului, exceptand acest topic.
Prin urmare, pana se incheie perioada de desfasurare, adica pana pe 14 martie inclusiv, va rog sa aveti cumulate cel putin doua mesaje, adica o minima activitate pe acest forum.
Va multumesc si succes in continuare!
M-am tot gandit care intamplare din multele traite in calatoriile mele va castiga statutul de "remarcabila" si o voi descrie in acest post. Am hotarat ca cea castigatoare este intamplarea petrecuta in Gracia, in vara anului 1993. Eram studenta si am plecat cu un grup de colegi la un fel de specializare in domeniu, in Cicladele de sud. Dupa un drum de 14 ore cu autocarul si inca 15 cu ferryboat-ul, am ajuns intr-un colt de rai... o mica insula tipic elena, cu casute albe cu acoperisuri albastre, cu arcade de lendri infloriti si oameni primitori. In penultima zi de sedere, am chefuit pana spre zori la un bar-discoteca din centrul satucului unde stateam. Ma indreptam obosita, alaturi de alti 5 colegi de-ai mei, spre hotel cand, in spatele nostru auzim strigate in greaca. Trei cheflii, la o masa a unei taverne strigau dupa noi.... In prima faza, ne-am speriat. Cand am vazut ca sunt destul de "trotilati" ca sa ne faca vreu rau, le-am "raspuns" in romana tot felul de trasnai. Dupa 2-3 minute de astfel de conversatie, numai ce auzim din partea unui grec: "Hai, mai, sa vorbim romaneste!" Ups... ne-au stat inimile in loc... Nu stiam daca trebuie sa o rupem la fuga sau sa ne intoarcem la vorba. Pana la urma treaba s-a lamurit. Grecul, pe nume Ioannis, facuse facultatea in Romania si de 6 ani nu mai vorbise cu cineva limba noastra... Pana a reusit sa lege cateva cuvinte, noi ne-am facut de cap
) A doua zi ne-a aratat si masina lui: o Dacie batrana, dar bine intretinuta. Cine si-ar fi inchipuit ca se poate intalni graiul nostru sau simbolul auto romanesc intr-o insulita din sudul Greciei? Oricum, am ramas prieteni cu Ioannis si ne amintim cu drag de aceasta intamplare.
Eu m-am dus la un lac cu gasca mea. Am intins corturile, am scos berile si am baut, apoi am pescuit ceva timp. La urma Alina a facut niste tigari de ********* si am tras cu totii intr-una din masini. Apoi am iesit cantand si radeam ca prostii sub clar de luna. Noaptea tarziu am dormit dupa mai multe manele frumoase. Catre dimineata stupoare se auzea un om cantand langa corturile noastre. Cand ne am trezit am vazut un ungur cu topor in mana beat care se **** in lac. Am strigat la el da asta nebunu incepu sa ne fugareasca si flutura toporu pe sus. A fugit dupa noi, noi sus pe deal, apoi a obosit saracu si a cazut adormit langa un brad inalt. Ne am dus tematori langa el si i am luat toporu. Cum s-a trezit il vedeam cautand toporul da nu i l -am mai dat. Asta a fost sperietura noastra...